IN VALTORILE NEPUTINTEI

       N U – I    T I M P

Nu-i timp de lucruri mărunte

Când poate un cuvant să te schimbe

Şi un bob de credinţă să mute un munte

Când lumea capcane îţi întinde.

Nu-i timp să refuzi azi chemarea

Căci mâine nu şti ce vei fi

Ai şansa iubirii cât marea

Crezând, cu Isus poţi să fii.

Nu-i timp de pierdut, cât lumină

Mai este pe uliţa ta

Cât încă ţi-e mintea senină

Primeşte-L pe Isus, nu îl refuza.

Nu-i timp chiar de iţi pare că este

Şi lumea in culori de colant vioriu

Te cheama, te minte, te ademeneste,

Vino acum, ascultă, cât nu e prea târziu.

Nu-i timp de taclalele lumii

Când Domnul te cheamă să ieşi din Sodoma.

Nu vrei sau n-o poţi preţui

Consideri că toate vor fi tot mereu aidoma?!

Nu-i timp de risipă

Când trebuie să strângi

În zborul tău scurt de o clipă,

Ca apoi să n-ajungi să disperi şi să plângi.

 SPERANŢA  UNICĂ

Din mulţimea dorinţelor bune

Nu a rămas mai nimic în final

S-au pierdut rând pe rând fără urme

Tot ce părea valoros şi banal.

Iar acum sunt sărac. Aşa simt,

Pentru că am crezut în iluzii deşarte

Nu am crezut în cuvântul cel sfânt.

Într-un timp îl dădusem de-o parte.

Dar acum sunt convins c-am greşit

Şi nu ştiu de-ai să vrei să mă ierţi.

Vin acum ca un fiu rătăcit

Vreau Isuse, să te-nduri să mă cerţi

Ştiu că Tu mă cunoşti mult mai bine

Decât eu, cel ce cred că mă ştiu

Doar Tu poţi să mai schimbi răul în bine

Azi, acum, cât nu e prea târziu.

Ştiu că poţi, dacă vrei să mă ierţi

Şi să-mi dai tot ce ştii că-mi lipseşte

Şi chiar azi paşii mei sa-I indrepţi

Spre iubirea ce-i sfântă şi unică este.

Doar la Tine mai pot azi spera.

Ştiu că Tu poţi să-mi dai singur iertarea

Şi nimica din lumea cea rea

Nu poate, nu poate opri dragostea Ta cea mare.

TU  SINGUR  PLÂNGI

Tu singur plângi şi azi, Isuse

Pentru că oamenii nu simt

Poverile de Tine duse

Căci s-au dedat la ascultarea

Acelora ce-acum ii mint.

Tu singur plângi, căci ştii prea bine

Ce îi asteaptă-n veşnicii

De-au rătăcit calea cea dreaptă

Doar chinul veşnic îi aşteaptă.

Tu plângi că ei nu vor să lase

Nimic din ce ei cred că au

Doar vicii, patimi şi păcate

Şi pironiţi în ele stau.

Tu singur plângi şi azi, Isuse

La porţi cu inimi împietrite

La cei ce diavolu-i seduse

Şi-acum au suflete-nrobite.

Tu singur plângi şi-i chemi pe nume

Să lase efemerul drum

Ei nu-nţeleg a Ta minune

Şi umblă-n rătăciri acum.

Tu singur plângi acum, Isuse

Pentru că ei n-au înţeles

Durerea suferinţei duse,

Drumul pierzării l-au ales.

VIS  NEÎMPLINIT

Am cunoscut un om ce visa

Că într-o zi după ani de efort şi de chin,

Va putea în sfârşit să respire în tihnă,

Să învingă potrivnic destin !?!

Dar, n-a fost să fie aşa.

O boală cumplită veni ca o stea,

Un sol nedorit l-a cuprins,

Făcându-l să zacă întins.

Privirea-i agilă şi plină de viaţă

S-a şters ca un nor printre vârfuri de munţi.

Tăcerea pe buze-i îngheaţă

Iar grija i s-a scurs printre perii cărunţi.

Vorbea cu un fel de sfială

Şi totuşi spera neîncetat,

Că e doar o stare trecătoare

Şi că nu va fi pe veci încătuşat.

Cu fiecare clipă, care

În fiecare zi ce îi trecea,

Simţea de lume o îndepărtare,

Mai mult se apropia de stea.

In încercarea lui de disperare

Să-nvingă solul nedorit,

Se străduia fără-ncetare

Să nu se lase copleşit.

Dar într-o clipă grea a nopţii,

Cutremurul final veni

Cu mare zbucium trecând pragul morţii,

Privind la cei din jur, îi părăsi.

Acum, se pune întrebarea,

Ce a mai rămas din ce-a sperat?

De fapt, la ce a fost bună alergarea?

Dacă-n final pe toate le-a lăsat.

Ce vis! De fapt, a fost coşmar

Trecând dezlănţuit hotar

Spre-o lume pentru care nu s-a pregătit,

Un labirint necunoscut şi infinit.

Un gol imens este acum visul.

Ce a părut cândva frumos.

Acuma nu-i decât abisul,

Căci şi regretu-i de prisos.

L O G O S

Imi par neînţelese

Mulţimea de cuvinte

Ce le ascult adesea

Deşi-s spuse fierbinte.

Deşi sunt bine spuse

Eu mai degrabă cred

Că-s taine multe-ascunse

Şi cred mai mult ce văd.

Credinţa în cuvinte e un miraj, o taină

Căci viaţa e o minte

Şi tot ce o compune

Ascunse-s sub o haină.

Ce stranie şi-ascunsă

E a vieţii taină

Ce noi percepem astăzi

Prin simţul papilar.

Este un joc de-o clipă

Este-o imensă taină

Ce se repetă ciclic

Şi-apoi revine, iar.

Căci moartea-i doar schimbarea

Naturii ce ne poartă

Cu o altă-nfăţişare

Spre o altă nouă poartă.

Cuvântul e lumina,

Esenţa Insăşi este

Doar Cel ce dă lumina

Vieţii porunceşte

Iar noi suntem copiii

Poruncii din Lumină

Şi doar prin răzvrătire

Ne-am reîntors în tină.

De ce nu intelegem

Profundul sens de-a fi?

Si staruim cu mintea

Mai multe de a sti.

E un raspuns in sine

Lasat de Creator

Ca omul sa traiasca

Perpetuum calator.

Cuvântul e viaţă,

Iar viata e lumină

Stiinta e puterea

Ce lumineaza viata

Iar daca n-am puterea

Sa inteleg cuvantul

Raman cu mangaierea

Pe care-o poarta gandul:

Acela de fiinta

Creata prin cuvant

Sa lupte sa traiasca

Pe-acest ostil pamant.

Si-n lupta cu credinta

Viata sa dobandeasca

Caci nu-i decat o cale

Ca sa ajungi in rai.

Pe Isus calauza

de-a lungul vietii tale

Si sfetnic si lumina

Numai pe El sa-L ai.

In rest, e nestiinta,

E ura, crima, iad

Cei fara-ntelepciune cu mintea-ntunecata,

In cursa-aceasta cad.

Pierduti pe totdeauna

De cel rau stapaniti

Nu vor primi cununa,

Vor fi in veci osanditi.

Caci n-au crezut Cuvantul

Desi l-au cunoscut

In nepasare timpul

Traind, l-au petrecut.

Acum doar focul Ghenei ramane partea lor

Parerile de rau sunt fara de temei

Caci vesnicia-i lunga

In focul arzator.

DEDICATIE PENTRU ZIUA MAMEI SI A TUTUROR FEMEILOR

MEDITAŢIE

Ai muncit o viaţă întreagă

Să-ţi clădeşti un viitor,

Pentru lucruri ce te leagă

De pământul trecător.

Ţi-ai iubit soţul, copiii,

Cât de bine ai ştiut.

Toata ziua ai de lucru de nu te mai poţi opri.

Dar pentru al tău suflet nu este timp de pierdut.

Mai te rogi când vine o boală

Sau când eşti mai abătută.

Te cern gânduri de îndoială

Pentru vremea cea trecută.

Tot mereu spui că odată

O să ai timp pentru toate

Dar, constaţi că niciodată

Acest lucru nu se poate.

Domnul azi te sfătuieşte

Să-ţi acorzi un interviu.

Sufletul ţi-l pregăteşte

Cât nu este prea târziu.

Caută-L în rugăciune

În căsuţa ta de jad.

Tot ce ai pe suflet spune-i.

El te va ierta de toate

Şi te va scăpa de iad.

LAND OF MY DREAMS

A U S T R A L I A  ( written for its national day - 26th of January )

AUSTRALIA

Faraway land from the world!                                                            

Although I have not never seen                                                          

Sometimes I miss you,                                                                          

I feel closer more and more.

On your banks thresholds                                                                

Grow small trees and reeds                                                             

Where frolic thousands of kangaroos                                                       

And birds sing in the foliage.

Through your red clay winds                                                                          

A strand of crystal water,                                                                               

And the sun is reflected                                                                                

Like in a divine meadow.

I see myself flying over your County                                                       

With many thousands of beauties

I am consumed by the infant longing for you

And by your fresh  mornings.

Divine archipelago from this world

The threshold of my dreams

It will take much time over you

Until I’ll step on your precious shore.

Away on the meridians

Thousands of miles away,

You dwell  between the oceans

On the opposite planetary axis.

In you is a new world

A continent dreamed by many

You're as an instant holiday when no rain

You are a precious and preferred place.

A dome of freedoms and dream

 Which  fulfills any mortal

 Who wants you without ceasing,

 Divine Eden of Earth people.

 A country blessed by God

In this stranger-earth

A genuine and earthly empire.

Are happy those who in you they are.

A shore far from the world

But very close to us

Are you, Australia, what a beautiful name!

Which raise and reborn new moments.

Hopes, love, dreaming.

Distance is nothing in the world

When silver and bold birds

Takes us on wings with song chords.

Thinking of all that is lost in time,

To everything was and will be

In the Lord hopes and  eternal Olympus

We pass on all. What we were will be again.

Moments, change, ecstasy and dreaming.

There are eternal moments, what good is knowing

That in files book remain seated

Flagells and endeavors with all.

In the delicate clay of the Earth’s planet,

Often worn by currents and wind,

Making dear places of dreaming,

Which and others will discover them.

Effervescent, daring of the world,

From the dust which born and store them when die

And in moments of  clay remain only ancestors.

And soul fly to the high horizon.

A place of destiny, an Omega

Are you, Australia of the world.

Arrived here some, will declare

That however are not, not yet, at the end of the world.

( scrisa pentru ziua nationala a Australiei, 26 ianuarie )

AUSTRALIA

Ţinut îndepărtat de lume!

Deşi nicicând nu te-am vazut,

Mi-e dor adeseori de tine,

Te simt aproape şi mai mult.

Pe malurile tale-n praguri

Cresc arbori mici şi stufăriş,

Prin care zburdă mii de canguri

Şi păsări cântă în frunziş.

Prin lutu-ţi roşu şerpuieşte

Un fir de apă cristalină,

Iar soarele se oglindeşte

Ca într-o pajişte divină.

Mă văd zburând peste meleagu-ţi

Cu-atâtea mii de frumuseţi,

Mă mistuie de tine dorul,

De proaspetele-ţi dimineţi.

Divin arhipelag din lume

Al visurilor mele prag,

Va trece mult timp peste tine

Când voi păşi pe ţărmul drag.

Departe pe meridiane,

La mii de kilometri depărtare

Sălăşluieşti între oceane,

Pe-opusul axei planetare.

În tine e o lume nouă,

Un continent de mulţi visat.

Eşti ca o clipă de vacanţă când nu plouă,

Eşti un loc scump şi preferat.

Un dom de libertăţi şi de visare,

Ce împlineşte pe orice muritor,

Ce te doreşte fără încetare,

Divin Eden al pământenilor.

O ţară binecuvântată de Dumnezeu

Pe-acest străin pământ,

Un veritabil şi terestru "Empireu"...

Sunt fericiţi aceia care-n tine sunt!

Un ţărm îndepărtat de lume,

Dar foarte aproape de noi

Eşti tu, Australia, ce frumos nume !

Ce-nvii şi renaşti clipe noi.

Speranţe, iubire, visare.

Distanţa e nimica pe lume

Când păsări de-argint cutezătoare,

Ne poartă pe aripi cu cântec de strune.

Cu gândul la tot ce se pierde în timp,

La tot ce a fost şi va fi,

În Domnul speranţe şi veşnic Olimp

Noi trecem pe rând. Ce-am fost...vom mai fi.

Momente, schimbare, extaz şi visare.

Sunt clipe eterne ce bine-i să ştii,

Că-n file de carte rămân aşezate

Zvâcniri şi strădanii cu toate.

In lutul gingaş al planetei Pământ,

Purtate adesea de curenţi şi de vânt,

Făcând locuri dragi, de visare,

Pe care şi alţii le vor descoperi.

Efervescenţi, cutezători de lumi,

Din ţărna ce naşte şi-i strânge când moare,

Şi-n clipe de lut rămân doar străbuni,

Iar sufletul zboară spre-naltul din zare.

Un loc de destin, o Omega

Eşti tu, Australia lumii.

Aici ajunşi unii, vor declara

Că totuşi nu sunt, încă nu, la capătul lumii.

SPERANTA MANTUIRII ESTE LUMINA VIETII NOASTRE

PUTEREA  CUVINTELOR

Mi-ai dăruit puterea cuvintelor

Care mă-nalţă mai presus de ţărână.

Mi-ai dăruit clipele, viaţa,

Cu mintea peste toate stăpână.

Mi-ai dăruit dragostea Ta providentă

Cu puterea ei incandescentă

Mi-ai dăruit speranţa de a fi

Mi-ai dăruit gândul de a dăinui.

Mi-ai lăsat cumpăna liberă a gândirii

Să lupt dacă vreau să-nving pofta firii

Şi mi-ai spus răspicat: tu alegi

Cum trăieşti; sfânt, curat sau întinat!

Mi-ai dăruit speranţa, lumină a vieţii

Şi credinţa în jertfa iubirii.

Mi-ai dăruit bucuria dimineţii,

O şansă de a fi în oceanul omenirii.

Mi-ai dăruit desăvârşitul Tău model,

Cuvântul Tău, temeinic ghid, să navighez

Şi mi-ai cerut să-Ţi fiu fidel

Şi-n orice clip-a vieţii să veghez.

Mi-ai dăruit puterea credinţei,

Care întrece şi puterea ştiinţei.

Mi-ai dăruit speranţa mântuirii

Prin jerta Ta desăvârşită, a Iubirii.

A B C -  ul    M A N T U I R I I     

A       Astazi, cand auzi chemarea

Lasa tot ce-i trecator

Nu-ti cauta motivarea

Timpul vietii trece-n zbor.

B       Bucuria sa iti fie deviza de capatai

Din totul ce-i perisabil

Nu ramane, decat dragostea dintai

Ceea ce e veritabil, singurul lucru valabil.

C       Credinta ca mantuirea o castigi doar prin Isus

Sa iti fie deviza vietii, temelia,

Dintre toate nimica nu-i mai presus

Orisice vei incerca, intr-o zi vei esua.

D       Dumnezeu este-o prezenţă

Fara care nu poti fi

Fericit aici in lume

Ori acolo-n vesnicii.

E        El e singurul ce poate

Sa te faca sa-ntelegi

Cum poti scapa de pacate

Respectand a Sale legi.

F         Focul dragostei din Sine

Pe Isus L-a zamislit

Ca prin El astazi oricine

Care crede-n jertfa-I sfanta

Sa ajunga mantuit.

G    Gândul care te frământă

Că tu eşti prea păcătos

E străin de-a Sa poruncă

Nu e gândul lui Hristos.

H    Harul Lui iţi e de-ajuns

Să-ţi dea puterea care,

Să învingi ispita ce te-a ajuns,

Din întreaga confruntare.

I      Isus este adevărul.

Însuşi El s-a revelat.

S-a născut ca noi pe lume,

Apoi, s-a sacrificat.

Π     În profunda Lui jertfire,

Orice om de pe pământ

Poate primi Mântuire

În viaţa până ajunge la mormânt

J     Jertfa Lui are puterea

Să ne mântuiască viaţa

El o dă oricui o cere

Dacă îi urmează calea

Şi în El se va-ncredea.

K     Kalea Lui nu e uşoară

Dar e bună, sfântă, dreaptă,

Când cel rău te împresoară

El atunci îţi dă putere

Şi-ţi întinde a Lui dreaptă.

L      Lumea cu-ale ei păcate

Nu te pot duce la moarte

Dacă în El tu eşti bazat

Eşti pe veci de veci salvat.

M     Mântuit şi primenit

Înzestrat cu-a Sa credinţă

De cel rău nu-i biruit

Fiindcă doar El te-a salvat.

Şi prin El ai biruinţă.

N      Nu lăsa ca nepăsarea

Să-ţi umbrească viaţa ta

Vino, de auzi chemarea

Şi primeşti iertarea Sa.

O       Orice clipă care trece

Şi n-o preţuieşti deplin

Spre veşnicie te duce

În năpraznic foc şi chin.

P        Pocăinţa e hotarul

Dintre ce ai fost cândva

Când umblai ca şi tâlharul

Fără a avea iertarea Sa.

R        Răscumpărarea e clipa

Ce-ţi redă azi demnitatea

Plătită cu preţul jertfei

Ce-ţi conferă libertatea.

S         Salvarea e garanţia

Când de-aicea ai să pleci

Că te-aşteaptă veşnicia

Ce cu Domnul o petreci.

Ş         Şi atunci vei înţelege

Că deşi, n-a fost uşor,

Faptul c-ai ştiut alege,

Te-a făcut învingător.

T          Totul e deşertăciune

Şi e goană dupa vânt

Totul e înşelăciune,

Tu veghează la iubirea

Ce ţi-a dat-o prin Cuvânt.

Ţ           Ţine-ţi calea ne-ntinată

Nu precupeţi să lupţi

Ce-ţi oferă lumea-aceasta

Nu lua să te înfrupţi.

U           Unul este Dumnezeul

Care-n veci va dăinui

De îl refuzi când azi te cheamă,

Cine te va sprijini?

Ca să scapi de judecata

Pentru care vei da seamă.

V           Vino azi, cât eşti chemat

Mâine poate fi târziu.

Dacă vrei să fii salvat

Nu răspunde: poate viu…

Z             Ziua judecăţii vine

Într-o clipă neştiută

Şi de n-ai făcut schimbarea,

Mântuirea, veşnicia e pe veci de veci pierdută.